Talk to an advisor

Phone: 021 203 14 00

consultant
  • Certinvest Logo
  • Investitii Online Logo
  • Certinvest Life Logo
  • Investitii Online

Va fi stagflație sau “de data aceasta va fi altfel”?

21 Apr Va fi stagflație sau “de data aceasta va fi altfel”?

“De data aceasta va fi altfel!”, zic unii.  Se spune că s-au pierdut mai mulți bani din cauza acestei mentalități întâlnită în lumea financiară, decât sub amenințarea armelor. Personal, nu cred că există vreo umbră de îndoială că așa stau lucrurile și cred că asistăm la o nouă manifestare la scară largă a acestui fenomen, care, pe scurt, constă în negarea de către majoritatea actorilor economici importanți a unor acțiuni, măsuri și realități economice ce au ca o consecință inevitabilă atragerea unor dezechilibre economice care generează multă suferință financiară ulterioară.

În anii anteriori crizei precedente, spre exemplu, acest fenomen a apărut și s-a manifestat exclusiv ca urmare a unor acțiuni ale factorului uman și strict din vina acestuia. Este vorba despre politicile create în jurul expansiunii imobiliare, ce o alimentau continuu și care era susținută, inclusiv la nivel declarativ, de către decidenți de cel mai înalt nivel. Putem aminti în acest sens poziția publică a guvernatorului Băncii Centrale Americane (FED) de la acea vreme, Alan Greenspan, cel mai longeviv guvernator din istoria FED și totodată unul dintre arhitecții principali ai politicilor financiar-monetare responsabile pentru expansiunea imobiliară generalizată. El spunea despre aceasta că este firească și sustenabilă, prețurile imobiliarelor aflate în creștere puternică și continuă fiind raționale și explicabile de noi realități economice, datorate politicilor de creditare implementate, dereglementărilor puse în practică și, mai ales, revelației financiare ce consta în gradul ridicat de “securitizare” din piața imobiliară, menit să sporească lichiditatea și valoarea activelor. De regulă, astfel de “alchimii financiare” revoluționare sunt un simptom al sindromului “de data aceasta va fi altfel”. Așa s-a dovedit a fi în anul 2008, când brusc și brutal “noile realități” economice s-au încheiat, lăsând în urma lor, ca de nenumărate alte ori în trecut, multă durere financiară și nu numai.

Acum trăim un eveniment care – cel puțin din punct de vedere oficial la acest moment – nu este cauzat de factorul uman, ci de o răzvrătire a naturii și exacerbat de globalizare: apariția și răspândirea noului coronavirus. Cu o economie de facto aproape oprită, recesiunea este inevitabilă, fiind deja botezată “Marea Închidere”, după “Marea Depresiune” din anii ’30 și “Marea Recesiune” din 2008-2009. Severitatea acesteia va urma să fie cel mai probabil foarte pronunțată, FMI avansând deja predicția că va fi cea mai puternică de la “Marea Depresiune” din anii ‘30 până acum, deci de aproape un secol.  Însă, acest lucru nu se resimte nici pe departe atât de dur și la adevărata scară deocamdată. Iar de aici reintră în scenă factorul uman. Politica financiar-monetară dusă de guverne și bănci centrale din lumea întreagă, în frunte cu Statele Unite, pare să fie un veritabil panaceu economic. Luând rețeta ieșirii din criza precedentă și adăugând steroizi, aceste instituții responsabile cu administrarea politicilor economice au început să inunde piețele cu lichidități și să ieftinească și mai mult, atât pe cât se mai putea, costul banilor, scăzând dobânzile la zero sau chiar în teritorii negative.

Astfel, piețele financiare, de unde erau într-o puternică scădere, anticipând recesiunea severă ce va urma, în ultimele săptămâni au început o revenire rapidă și au recuperat deja mai bine de jumătate din scăderea față de maximele istorice ale anului trecut. Așadar, încă puține săptămâni și câteva trilioane gratuite injectate în piață și pare că am putea reveni la maximele istorice anterioare, chiar dacă economia globală ar rămâne în mare parte închisă, nu?! Și astfel, încă o dată, datorită unei “alchimii financiare”, pare că “de data aceasta va fi altfel”. Acum pare că s-a inventat un perpetuum mobile economic, care chiar și atunci când toată lumea stă acasă și nu mai alimentează mașinăria economică, ea  poate funcționa fără să își piardă din energie. Ar fi totuși naiv să credem că lucrurile pot rămâne și funcționa așa.  Faptul că prin măsurile care se iau, șocurile sunt momentan atenuate și poate că nu vor fi resimțite atât de brutal și atât de rapid, este probabil un lucru bun, dar să nu ne mințim: costul care trebuie suportat va fi suportat, chiar dacă mai târziu și poate eșalonat. După părerea mea, modalitatea de plată a acestui cost, la cum se prefigurează acum lucrurile,  pare că va fi după trimestrele de recesiune severă de pe perioada carantinei și izolării, stagflația.

Stagflația este un fenomen macroeconomic caracterizat simultan de stagnare economică (sau recesiune) și rate ridicate de inflație și șomaj. Ea apare destul de rar, pentru că este ușor contradictorie coexistența stagnării sau recesiunii economice cu o rată ridicată a inflației,  care este de regulă cauzată tocmai de o supraîncălzire a economiei. Apariția sa devine însă foarte posibilă atunci când mersul natural al economiei este alterat prin intervenții disruptive ale statelor, iar acest lucru se întâmplă acum, prin expansiunea maselor monetare de către băncile centrale și prin asumarea de deficite bugetare masive de către guverne. Întorcându-ne la principiile din economie, putem reaminti teoria cantitativă a banilor, care spune că masa monetară trebuie corelată cu cantitatea de bunuri și servicii dintr-o economie, pentru a nu apărea dezechilibre inflaționiste.

Însă, ceea ce se întâmplă acum este exact opusul. Cantitatea de bunuri și servicii din economie se află într-o puternică scădere și va continua astfel până ce carantina și izolarea se vor încheia, în timp ce masa monetară se află într-o puternică expansiune, în încercarea statelor de a susține veniturile populației, fără a se mai ține cont de productivitate, și de a susține companiile, pentru a nu începe falimentele. Celebra sintagmă “too big to fail” din crizele precedente pare să devină “no one fails” în criza aceasta. Chiar dacă poate este “politically correct”, prin prisma faptului că vina pentru ceea ce se întâmplă nu poate fi atribuită, cel puțin deocamdată, punctual, vreunei entități, după părerea mea, o astfel de abordare este utopică. Să credem că guvernele pot salva toate companiile, indiferent de cât de nepregătite ar fi unele pentru apariția unei crize, nu poate fi sustenabil, iar efecte adverse apar, mai devreme sau mai târziu.

Temeri inflaționiste existau și în anii ieșirii din criza precedentă, tot cauzate de politicile monetare expansioniste adoptate, însă acele temeri nu s-au materializat din punct de vedere convențional. Prețurile bunurilor de consum, regăsite în coșurile construite cu scopul măsurării ratelor de inflație nu au cunoscut creșteri semnificative. Modalitățile prin care lichiditățile au fost injectate în economie au făcut însă ca inflația să apară în rândul activelor financiare, în special obligațiuni, dar și acțiuni. De data aceasta însă, spre deosebire de acea perioadă, nu numai instituții financiare se bucură de “banii din elicopter”, ci și actori economici de toate tipurile: instituții, companii și populație. Acest lucru, coroborat cu șocul de pe partea de ofertă, cauzat de reducerea drastică a producției, element nou al acestei crize, face ca probabilitatea de apariție a unor rate ridicate de inflație “convențională”, odată cu reluarea consumului la scară largă după încheierea carantinei și izolării, să devină mult mai mare acum decât era atunci.

În general, evoluțiile macroeconomice sunt foarte dificil de prevăzut și rar se materializează întocmai, chiar și atunci când estimările sunt emise de instituții financiare globale de renume. Vom vedea în perioada următoare dacă o astfel de evoluție pe care cadrul actual o indică se va materializa sau nu.   Dacă acest lucru s-ar întâmpla, strategiile investiționale trebuie adaptate la eventualele riscuri inflaționiste, care nu sunt de neglijat, pentru că  o rată a inflației ridicată înseamnă de fapt o formă  generalizată și nevăzută de impozitare suplimentară și semnificativă, care nu ține cont de nivelul de câștiguri ale contribuabilului și nici nu permite amânare la plată.

Vlad-Mircea Ionescu, Administrator de Risc

 

Sursa foto: freepik.com

Articol publicat pe 21 aprilie 2020.

 

Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care  intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Informațiile cheie destinate investitorilor (DICI). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.