Talk to an advisor

Phone: 021 203 14 00

consultant
  • Certinvest Logo
  • Investitii Online Logo
  • Certinvest Life Logo
  • Investitii Online

De ce Bursa nu este economia reală?

19 May De ce Bursa nu este economia reală?

Numărul locurilor de muncă active este într-o scădere accelerată de la începutul pandemiei de coronavirus, dar Bursa, deși și ea în scădere de la începutul anului, nu a înregistrat o depreciere la fel de semnificativă în amplitudine. Șomajul crește peste tot în lume la cote nemaivăzute în era postbelică, suntem în mijlocul primei recesiuni economice din ultimul deceniu, dar cotațiile bursiere nu par să reflecte acest lucru.

Acțiunile sunt doar relativ legate de contextul macroeconomic general. Acțiunile mai degrabă anticipează evoluțiile viitoare ale economiei decât să reflecte condiția curentă a acesteia. În plus, nici creșterea economică, nici rata șomajului nu influențează direct indicii bursieri. Principalii factori de influență ai prețurilor acțiunilor sunt două seturi de așteptări:

  • (i) profiturile viitoare ale companiilor și
  • (ii) ratele viitoare de dobândă (folosite pentru actualizarea primelor, dar și din perspectiva randamentului obligațiunilor – considerate principala alternativă investițională a acțiunilor).

În teorie, creșterea economică ajută toate companiile. În practică, de mulți factori depinde dacă creșterea economică generală se va reflecta în profiturile acestora. Managementul companiilor poate fi deficitar și poate lua decizii investiționale proaste. Factorul de producție muncă poate fi principalul beneficiar al creșterii economice prin creșterea salariilor. Sau guvernul își poate tăia partea leului din creșterea activității economice, fie prin creșterea fiscalității, fie prin corupție.

Economia nu este bursa. Acest an mi-a întărit această convingere. În luna martie, când apăreau primele estimări legate de dimensiunea scăderii pe care o va înregistra economia globală în 2020, acțiunile înregistrau un raliu puternic. Astăzi, în timp ce contemplăm în România o scădere economică potențială în intervalul  de 4 – 6%, cea mai mare după 2009, indicele BET înregistrează o depreciere de la începutul anului de 18%, departe totuși de dezastrul din 2008. Aproximativ același lucru îl putem afirma și în legătură cu celelalte piețe bursiere la nivel global.

Lucrurile trebuie privite, totuși, mai nuanțat, astfel putând înțelege mai bine realitatea. Companiile mari reflectă la nivel agregat marea majoritate din capitalizarea indicilor bursieri. Spre exemplu, în cazul indicelui BET, primii 5 emitenți (FP, TLV, SNP, SNG si BRD) reflectă peste 75% din capitalizarea bursieră a acestuia. Ceea ce înseamnă că performanțele acestor companii mari reflectă majoritatea experienței investiționale a participanților la piața de capital. Iar aceste performanțe au fost semnificativ mai bune comparativ cu cele ale economiei în general. În plus, doi factori au contribuit major la această divergență în evoluții. Unul este diferența din ce în ce mai mare între companiile „la modă” și cele „în dizgrație”. Companiile „la modă: sunt cele care nu lipsesc din aproape niciun portofoliu: Banca Transilvania (TLV) sau Fondul Proprietatea (FP) în România, Amazon, Apple sau Microsoft în SUA. Al doilea factor a fost intervenția agresivă a băncilor centrale.

În timp ce cele mai multe companii au de suferit în urma acestei recesiuni financiare, alte companii chiar beneficiază de pe urmă acestei crize. Spre exemplu, în timp ce Sphera Franchise Group are de suferit de pe urma închiderii locațiilor sale în conformitate cu prevederile legale, OMV Petrom înregistrează creșteri ale consumului la pompă generate de scăderea cotațiilor internaționale ale prețului petrolului. În timp ce Amazon beneficiază de creșterea globală a trendului de achiziții online, Disney înregistrează pierderi semnificative din închiderea parcurilor sale de divertisment din cauza pandemiei COVID-19. În general, există o disparitate semnificativă între performanțele înregistrate de companiile mari față de cele mici, dar și între cea înregistrată de companiile publice față de cele private (nelistate). În general, companiile mari operează la o scală și utilizează tehnologii care le permit să fie mai bine poziționate în perioade de distanțare socială. Companiile mai mici operează pe arii mai mici, așadar sunt clar dezavantajate de restricțiile de mobilitate ale cererii.

Astfel, faptul că sute de mii de locuri de muncă sunt pierdute la nivel local, mai ales în industriile de turism, Horeca sau transport aerian, devine un fapt imaterial pentru blue chips-urile de pe bursă. Atât timp cât efectele acestor concedieri (temporare sau permanente) nu se propagă la nivel macroeconomic, astfel încât să afecteze (și) rezultatele acestor companii, cotațiile acestora la Bursă pot crește chiar și în timp ce alte companii intră în faliment. Iar deocamdată acest efect de propagare nu s-a întâmplat, unul dintre motive fiind situația bună în care a fost surprins sistemul bancar de către această pandemie.

Al doilea efect major a fost determinat de cantitatea enormă de lichiditate injectată în piețe de către băncile centrale. Exact la ca criza anterioară, aceste lichidități au fost mai devreme sau mai târziu direcționate către piețele de capital. Aceste lichidități trebuie să își găsească locul unde să fie alocate, iar o mare parte din aceste locuri sunt…activele financiare, inclusiv acțiunile listate la Bursă. Este un adevăr cinic, dar marea majoritate a lichidităților pompate în economii pe canalele bancar sau piață de capital ajung mai devreme sau mai târziu în posesia deținătorilor de capital și nu a angajaților. Deocamdată doar aceștia din urmă au fost afectați semnificativ de distanțarea socială.

Astfel de devieri de la teoria economică fac cu atât mai dificil, iar câteodată chiar contraintuitiv succesul în procesul investițional. Când ai de ales între argumente ce par a fi în contrast direct, de exemplu (i) recesiunea economică va afecta pe termen scurt rezultatele financiare ale companiilor cu cote mari de piață, dar (ii) este de așteptat că actorii mai mici de pe piețe să dispară, iar ulterior, în noul ciclu economic, companiile mari să ajungă să dețină cote de piață mai mari, și implicit să realizeze profituri mai mari, procesul decizional este semnificativ mai dificil. Iar asta se întâmplă în condițiile în care volatilitatea crescută din piețe îți cere să iei decizii în regim accelerat privind alocarea portofoliului.

Cosmin Mizof, CFA, CAIA – Manager Administrarea Riscului

 

Sursa foto: pixabay.com

Articol publicat pe 19 mai 2020.

Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care  intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Informațiile cheie destinate investitorilor (DICI). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.