A investi nu este o activitate ușoară sau recomandabilă oricui. În general, în societatea noastră, din cauza educației financiare scăzute, există percepții eronate cu privire la ceea ce înseamnă activitatea investițională.
Investirea în piețele de capital – riscuri și oportunități
Fiecare dintre noi este atras de investițiile pe piața de capital în primul rând de mirajul randamentelor potențiale ce pot fi atinse.
Însă, în teoria financiară, o investiție este un concept definit bidimensional: oferă un randament și presupune un risc.
În realitate, foarte puțini dintre noi privesc investițiile din această perspectivă – un randament promis pentru un risc asumat și, de facto, ne concentrăm excesiv pe randamente în dauna riscurilor. În activitatea investițională riscurile nu se referă numai la investițiile efectuate, cele care sunt percepute în general de toată lumea, ci și la comportamentul investitorilor.
De altfel, cea mai nouă ramură a teoriei financiare dezvoltată în ultimii 50 de ani este cea a finanțelor comportamentale (“behavioral finance”). Pe scurt, dacă până în anii ’70 teoria fianciară se sprijinea pe conceptul agenților economici raționali, ce au un comportament predictibil și perfect optimizat în vederea atingerii propriilor obiective, ulterior, în urma studierii comportamentului empiric al piețelor, s-a observat că, în realitate, investitorii au un comportament irațional.
Practic, la nivel individual, suntem dominați din punct de vedere cognitiv și emoțional de prejudecăți (“biases”), unele subconștiente, altele formate, care ne influențează comportamentul investițional. Astfel, luăm decizii investiționale care sunt suboptimale pentru obiectivele noastre.
Greșeli emoționale ale investitorilor
Din lipsă de spațiu nu putem detalia toate aceste “biases” definite de către teoria finanțelor comportamentale, dar putem da câteva exemple simple de acțiuni iraționale ce pot fi întâlnite în cazul majorității investitorilor individuali determinate de acestea:
• vânzarea investițiilor bune la prima depreciere a acestora, cauzată de panica de a pierde capitalul investit;
• cumpărarea de active după ce acestea au înregistrat randamente deosebite, extrapolând randamentele trecute către performanțele viitoare;
• lipsa de reacţie atunci când investițiile încep să înregistreze pierderi semnificative, cauzată de disconfortul emoțional de a înregistra pierderi;
• lipsa de reacție atunci când investițiile au realizat deja randamente importante, cauzată de speranța unor randamente și mai mari;
• concentrarea în efectuarea de tranzacții pe randamentele presupuse a fi obținute (incerte) în defavoarea costurilor de tranzacționare (certe).
Rezultatul acestui comportament irațional demonstrat statistic este obținerea de către conturile individuale de randamente semnificativ sub cele obținute de alte clase de active tradiționale sau alternative pe orizonturi lungi de timp. Cu titlu de exemplu, în graficul realizat de către divizia de asset management al JP Morgan, se compară randamentele medii anualizate obținute de conturile individuale cu performanțele obținute de principalele clase de active în perioada 1999-2018.
Deși aceste informații se referă la investitorii de retail din SUA, este greu de presupus că investitorii din alte țări pot fi consideraţi mai mult sau mai puțin raționali, prin urmare aceste rezultate pot fi cu ușurință considerate ca fiind valide în cazul oricăror altor investitori de retail.
Sursa: JP Morgan Asset Management, Guide to the Markets, 31.03.2019
Concluzia: Așa cum un vechi dicton spune: “Orice soldat poartă în raniţa sa un baston de mareșal!”, așa fiecare investitor de retail aflat la început de drum este îndreptățit să creadă că se poate dovedi ca fiind, dacă nu mai bun decât Warren Buffett, măcar în stare să depășească în mod constant și relevant statistic performanțele indicilor de piață. În realitate însă, statistica arată că șansele ca acest lucru să se întâmple sunt la fel de mici ca șansele de a câștiga la loterie.
Putem considera că “biases” detaliate mai sus pot fi stăpânite și educate prin experiență. Nu ne putem exprima dacă acest lucru este și posibil în realitate. Dar putem recomanda ca măcar pentru primii ani de activitate investițională să folosiți expertiza unui administrator de fonduri. Valoarea adăugată adusă de acesta va fi dată de ajutorul disponibil atunci când veți avea nevoie de el și de faptul că vă va atrage atenția atunci când veți fi pe cale să luați o decizie irațională.
Cosmin Mizof, CFA, CAIA – Manager Departament Administrarea Riscului
Informațiile cuprinse în prezentul articol sunt cu caracter informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Opiniile prezentate în cadrul articolului nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. În situația în care intenționați să investiți într-unul dintre fondurile administrate de către SAI Certinvest SA, citiți Prospectul de emisiune și Informațiile cheie destinate investitorilor (DICI). Performanțele anterioare ale fondurilor nu reprezintă o garanție a câștigurilor viitoare. SAI Certinvest S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. De asemenea, autorul își rezervă dreptul de a modifica datele prezentate în articolele postate, fără nicio notificare prealabilă. Preluarea integrală sau parțială a informațiilor prezentate în articolele postate pe blog se va face doar cu precizarea sursei.